COMUNICÁRE (‹ comunica) s. f. 1. Înștiințare, știre, veste. ♦ (Dr.) Aducere la cunoștința părților dintr-un proces a unor acte de procedură (acțiune, întîmpinare, hotărîre) în vederea exercitării drepturilor și executării obligațiilor ce decurg pentru ele din aceste acte, în limita unor termene care curg obișnuit de la data comunicării. 2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei lucrări științifice. 3. (SOCIOL.) Mod fundamental de interacțiune psiho-socială a persoanelor, realizată prin limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informații, a obținerii stabilității sau a unor modificări de comportament individual sau de grup. ◊ (ETOL.) C. animală = schimb de semnale, de natură diversă, între două sau mai multe animale, avînd ca efect apariția unei adaptări reciproce comportamentale (ex. recunoașterea specifică, obligatorie pentru animalele care își împarte terit. cu alte specii și general valabilă în tot regnul animal; recunoașterea tinerilor de către părinți este legată de diferiți stimuli vizuali și sonori; anumite secvențe comportamentale, prealabile împerecherii, constituie un adevărat dialog, reacția unuia dintre parteneri declanșînd acțiunea următoare a celuilalt). 4. (REL.) Comunicarea însușirilor = (în hristologie) consecința unirii celor două firi, omenească și dumnezeiască, în persoana lui Iisus Hristos, constînd în trecerea însușirilor uneia celeilalte, însă fără contopire și confuzie între ele.
Comunicarea putem sa o asemanam mai mult cu un organism decat cu o masina. Chiar daca nu spui nimic acesta e un fel de a spune ceva: respiratia care se accelereaza, obrazul care se inroseste sau paleste, transpiratia care se observa pe frunte, privirea care se intoarce in alta parte, toate aceste semnale comunica ceva, deci sunt comportamente comunicationale.
De cele mai multe ori avem tendinta sa ne concentram pe continutul verbal al unei discutii si pierdem din vedere ceea ce ne comunica corpul. Comunicarea verbala este doar partea vizibila a unui aisberg urias care contine pe langa cuvinte si: gesturi, mimica, postura, tonalitate a vocii, ritm.
Mai mult decat atat oamenii comunica prin hainele pe care le poarta, masinile in care circula, casele in care locuiesc (decoratiuni interioare, facilitati, cartier), scaunele pe care stau , firmele pe care le au sau pentru care lucreaza s.a.m.d.
Activitatea sau inactivitatea, vorbire sau tacere, orice are valoare de mesaj. Asemenea comportamente influenteaza altele care la randul lor nu pot sa nu raspunda la comunicari si prin insusi acest fapt sa comunice.
Comnunicarea inglobeaza toate activitatile umane.
Este imposibil sa nu comunici. Comunicarea este inevitabila.
Dacă sunt neînțelegeri în legătură cu această anxiomă te rog să lași un comentariu. În continuare te invit să citești următoarea anxiomă a comunicării și anume “Orice comunicare se desfășoară simultan în două planuri: conținutul și relația”
