O gluma cu talc : Itic vinde covrigi in piata. Un amic vine si cere bani cu imprumut. “Dragul meu, eu vand covrigi, nu imprumut bani. Ia niste covrigi!” “Mie imi trebuie bani nu covrigi!”, zice amicul. “Atunci, vezi colo firma bancii Rockefeller? Am facut o intelegere cu dansul: el nu face covrigi, eu nu imprumut bani.” Cam asa se pune problema unui “Nu” ferm si diplomatic, totodata. (text preluat)
E minunat cand oamenii sunt prietenosi. Spun “Da” cand vor sa spuna “Da”. In schimb cand aceeasi oameni spun “Da” pentru ca nu sunt in stare sa spuna un “Nu” ferm si transant, apar o gramada de probleme in marile si maruntele probleme cotidiente. Ca sa spui “Nu” din toata inima nu e usor, insa e de mii de ori mai bine decat sa spui “Da” cand defapt ceea ce simti e “Nu”.
Sunt multe materiale de specialitate, ma refer la cele de dezvoltare personala, care sfatuiesc cititorii sa il evite pe “Nu” si sa il foloseasca pe “Da” deoarece acesta este pozitiv, constructiv diplomatic. Ei spun ca oamenii care deschid gura spun “Da” nu creeaza conflicte etc. Totusi sunt momente in viata cand “Da” nu este posibil. De regula daca cineva iti cere o favoare si tu in loc de un “Nu” ferm, pentru ca nu ai cum sa ajuti, oferi o bolmojeala afirmativa de genu “Mda” , tot ce faci este mai mult sa incurci persoana respectiva. E mai bine sa spui un “Nu” la momentul potrivit decat sa-l lasi balta mai tarziu. Chiar daca persoana nu obtine ce vrea, se simte mai bine cu un “Nu’ ferm decat cu un “Mda” fleoscait. Omul incearca, apoi intelege ca nu se poate si cauta alta solutie. E gresit ca in viata noastra de zi cu zi intalnim persoane care deschid gura sa spuna “Nu” si iese “Da”.
Intr-una din cartile pe care le-am citit legat despre acest material de azi, am gasit o afirmatie foarte interesanta ce se refera la niste studii culturale pe anumite regiuni. Intre altele si cateva indicii despre romani. Suna ca un avertisment de genul: “Atentie! Romanii nu prea au puterea sa spuna >Nu< . Cand nu sunt de acord evita sa spuna un >Nu< categoric. Dintr-un fel de delicatese amestecata cu slabiciune, se feresc sa nu-si supere partenerul. Spun mai degraba un >Mda< confuz si bleg. O ametesc, o lungesc… si te lasa cand crapa maseaua”.
Eu personal am intalnit multe persoane care in cautarea unui loc de munca mergeau la interviuri, nu erau de acord cu postul sau cu ce anume li se cerea si cu toate astea in loc sa spuna >Nu< se prefaceau in fata angajatorului ca totul e in regula si dupa nu mai dadeau nici un semn. Asta din slabiciunea de a fi fermi.
Retine!
Cand simti “Nu” si spui “Da” il incurci pe partener si te umpli de resentimente. Pierzi o particica din respectul de sine si, mai tarziu, te infurii ca n-ai lamurit lucrurile la timp. Poti sa ii spui “Nu” si unui prieten. Daca-i prieten adevarat accepta si refuzul. Daca nu, sa fie sanatos! In concluzie avem dreptul sa spunem “Nu” fara sa ne simtim vinovati.
