Emotii date pe fata/ Cum sa citim sentimentele de pe chipul uman

Distribuie:

Share on facebook

Daca esti fan dezvoltare personala este posibil sa fi intuit deja ca titlul articolului este defapt titlul unei carti. Desigur ca asta te face curios si gandindu-te acum “ce tare ar fi sa iti dai seama ce emotie traieste o persoana intr-un anumit moment” realizezi dorinta pe care o experimentezi in legatura cu asta. Poate parea complicat ceea ce spun acum insa pe masura ce citesti in continuare vei intelege perfect.

Emotiile

Emotiile ne determina calitatea vietii. Ele se manifesta in orice relatii apropiate (si nu numai) la locul de munca, intre prieteni, in familie si in legaturile cele mai intime. Ne coloreaza  viata dar pot sa o si distruga. Ne imping sa actionam aparent rezonabil , dar si, adesea, in moduri care ajungem sa le regretam (atunci cand impulsionati de acestea actionam “fara sa gandim”). Adesea emotiile apar atat de repede, incat constiinta nu participa si nici macar nu e martora la evenimentul mental declansator. Apar instantaneu inainte ca partea constienta a mintii sa aibe timp sa analizeze situatia si atunci cand apar transmit semnale, schimbari ale expresiilor figurii vocii si posturii corpului. Noi nu alegem aceste schimbari, ele se intampla pur si simplu. Practic daca vrem sa traim o anumita stare trebuie doar sa ne comportam specific starii respective. La fel putem face si daca vrem sa simtim in mod empatic ce simte, traieste cineva.

Cand vreau sa descopar cat de destept sau de prost, sau de bun, sau de rau e cineva , sau care sunt gandurile sale in acel moment, imi compun expresia fetei cat mai exact cu putinta dupa expresia fetei lui, iar pe urma astept sa vad ce ganduri sau sentimente se nasc in mintea sau inima mea, ca si cand s-ar potrivi sau ar corespune acestei expresii.

Edgar Allan Poe Scrisoare furata

Semnalele emotiilor apar aproape simultan cu emotia propriu-zisa. Cand suntem tristi vocile ne devin automat mai incete si mai joase in timp ce colturile interioare ale sprancenelor se ridica. Daca emotia creste constant pe o perioada de cateva secunde semnalele se intensifica. Acestea marchiaza clar inceputul unei emotii si, intr-o masura mai mica, sfarsitul ei. Prezenta emotiei va colora vocea, dar e mai putin sigur  ca vor exista schimbari ale expresiilor faciale. Putem sti daca o persoana nu mai e stapanita de emotie cand inregistram absenta emotiei din voce si nu mai vedem expresia faciala specifica; sau daca dimpotriva auzim si vedem semnalele urmatoarei emotii. E important sa retinem ca semnalele emotionale nu ne spun nimic despre sursa lor. Stim cand cineva e furios chiar daca nu avem idee din ce motiv. Poate fi furios pe noi, pe el insusi ori pe un lucru care nu are legatura cu noi. Uneori putem afla raspunsul daca analizam contextual imediat

Sa facem diferenta intre emotii si dispozitii

Emotiile dureaza mult mai putin decat dispozitiile. Dispozitiile pot dura o zi intreaga, uneori si doua zile, in timp ce emotiile pot aparea si disparea in cateva minute sau chiar secunde. O dispozitie seamana mai mult cu o emotie slaba, dar continua.

7 expresii faciale dinstincte si universal Tristete, furia, surpriza, dezgustul, dispretul si fericirea

Tristetea

Exista multe cuvinte pentru a descrie sentimentele de tristate: tulburat, dezamagit, abatut, mohorat, deprimat, descurajat, disperat,indurerat, neajutorat, nenorocit, jalnic.

Autorul este de parere ca aceasta emotie are doua laturi distincte- tristetea si agonia. Agonia incearca sa se descurce activ cu sursa pierderii in timp ce tristetea este mai mult pasiva. Tristetea este una din cele mai durabile emotii. Dupa o perioada de agonie si razvratire, exista de obicei o perioada de tristete resemnata, in care persoana se simte total neajutorata; atunci, din nou, agonia revine in incercarea de a recupera pierderea, urmata de tristete, apoi iar de agonie, intr-un ciclu repetitiv.

Tristetea si agonia de pe chip si din expresiile vocale cer ajutorul celorlalti. Sprijinul social (grija prietenilor si a familiei) vindeca. Nu vreau sa spun ca expresiile tristetii si agoniei sunt in vreun fel deliberate, concepute pentru a-I determina pe ceilalti sa ofere ajutor .  Acestea sunt involuntare si una dintre functiile lor evolutive e de a-i determina pe cei din jur sa resimta ingrijorare si sa vrea sa ofere alinare. Merita sa notam faptul ca nu oricine vrea sa fie ajutat atunci cand traieste tristetea sau agonia.

Tristetea nu e intotdeauna usor de recunoscut pe chipurile oamenilor mai ales daca acestia incearca sa o mascheze. Un semn foarte puternic si de incredere este unghiul cu varful in sus dintre colturile interioare ale sprancenelor. Uneori insa in cazul plansului sprancenele pot sa nu fie ridicate in sus. Alti indicatori ai tristetii sunt vocea, buza inferioara ridicata, pielea dintre varful barbiei si buza inferioara ridicata si impinsa in sus de actiunea muschiului barbiei.

Furia

Chipul atacului, al violentei este furia. Cand cineva incearca sa ne faca rau fizic, furia si frica sunt cele mai probabile raspunsuri. Unul dintre cele mai periculoase aspecte ale furiei este ca furia naste furie, iar ciclu escaladeaza rapid. E nevoie de un character aproape sfant sa nu raspunzi cu furie la furia cuiva, mai ales daca furia persoanei respective pare nejustificata si aroganta. Asadar, furia unei alte persoane poate fi considerate o alta cauza a furiei.

Poate parea ciudat ca ne enervam cel mai tare pe cei pe care ii iubim cel mai mult, insa ei sunt aceia care ne pot rani si dezamagi cel mai mult.

Cuvantul furie se aplica multor experiente inrudite, dar distincte. E o intreaga paleta a sentimentelor de furie, de la enervarea usoara la mania violenta. Sunt diferente nu doar intre intensitatile acestor sentimente, ci si intre tipurile de furie.  Indignarea este o furie dublata de suficienta; imbufnirea e o furie pasiva; exasperarea se refera la pierderea rabdarii.

Furia ii informeaza pe ceilalti asupra problemelor. Ca toate emotiile furia are semnale foarte puternice, atat in voce cat si in chip. Daca o alta persoana este sursa furiei , expresia noastra ii spune acelei persoane ca ceea ce face este neplacut.

Semnalele cele mai evidente ale furiei sunt: sprancenele impreunate si trase in jos, obrajii incordati si dintii expusi, buzele pot fi deschise caz in care isi iau forma patrata sau rectangulara, ori inchise, buzele apasand una pe cealalta, conturul rosu al acestora devine mai ingust  si sunt mai subtiate.

Surpriza si frica

Dintre toate emotiile, surpriza este cea mai scurta ca desfasurare in timp, avand o durata de cel mult cateva secunde. Intr-o clipa, pana sa ne dam seama ce se intampla surpriza trece, dupa care aceasta se transforma in frica, amuzament, eliberare,furie, dezgust si asa mai departe, in functie de ce anume ne-a surprins; poate sa nu fie urmata de nici o emotie daca realizam ca evenimetul surpriza e neimportant. Poate fi determinat doar de un eveniment neasteptat , trebuie sa fie ceva brusc.

Frica este o stare adanca de neliniste si de tulburare, provocata de un pericol real sau imagiar. Esenta fricii consta in posibilitatea durerii, fizica sau psihica.

Atunci cand citim emotiile pe fata cele doua pot fi usor de confunda intre ele. Ochii sunt esentiali atat pentru surpriza cat si pentru frica. Pentru aprofundare recomand sa citesti cartea.

Dezgustul si dispretul

Iata cum descrie psihologul Paul Ekman dezgustul si dispretul:

“…un sentiment de aversiune. Gustul a ceva pecare vrei sa-l scuipi. Chiar si gandul de a manca ceva cu un gust scarbos te poate dezgusta. Un miros pe care vrei sa il impiedici sa intre in nas sau de care vrei sa scapi determina dezgustul. Si, repet, chiar si gandul la cum miroase ceva respingator aduce la suprafata un dezgust puternic. Imaginea unui lucru pe care il consideri respingator la gust sau la miros te poate dezgusta. Acelasi lucru se intampla cu sunetele, daca sunt legate de un eveniment respingator, sau cu atingerea unui astfel de obiect.

Nu doar gusturile, mirosurile, atingerile, reprezentarile, imaginile si sunetele ne produc dezgust, ci si actiunile si modul in care arata oamenii sau in care ne apar anumite idei. Oamenii pot fi dezagreabili in aspect; a-i privi poate fi farte scarbos. Unele persoane simt dezgust si atunci cand vad o persoana diforma, handicapata sau urata…”

“Dispretul este resimtit doar in legatura cu oamenii sau actiunile lor, si nu in legatura cu gusturile, mirosurile sau atingerile. A calca in murdaria unui caine produce dezgust, dar niciodata dispret; ideea de a ingurgita creier de vitel este dezgustatoare dar nu evoca dispret. Totusi , puteti arata dispret fata de oamenii care mananca astfel de lucruri dezgustatoare, intrucat in dispret exista un element de condescendenta fata de obiectul dispretului. Dispretuitori in antipatia fata de anumite persoane sau fata de actiunile lor, ne simtim superiori (de obicei moral) fata de acestia. Jignirea lor este degradanta, dar nu este nevoie neaparat sa ne indepartam de ei, asa cum facem cand suntem dezgustati.”

Exista doua expresii faciale foarte diferite care semnalizeaza dezgustul: incretirea nasului si ridicarea buzei superioare. De obicei acestea apar impreuna.

In cazul dispretului fata nu este asimetrica si cel mai intalnit este ca persoana sa aibe coltul buzei tensionat si usor ridicat.

Fericirea

Se caracterizeaza printr-o stare de multumire sufleteasca  intensa si deplina. Aceasta emotie este usor de recunoscut pe chipurile oamenilor si e greu de confundat cu altceva.

In incheiere

Amintiti-va ca expresiile emotionale nu-si dezvaluie niciodata sursa – exista multe motive pentru care, de exemplu, cineva e trist. Nu presupune-ti ca stiti de ce persoana e Trista. Cand vedeti o expresie subtila, nu e sigur a persoana vrea sa stiti cum se simte si nici nu ar trebui sa presuputeti ca trebui sa stiti cum se simte.

ABONEAZĂ-TE LA NEWSLETTERUL ALPHAMAN

Fii primul care afla noutatile