In fiecare zi interactionam si ne folosim de cuvinte pentru a transmite anumite dorinte, stari, multumiri/nemultumiri etc. Te voi ajuta sa intelegi cum, doar subliniind cateva cuvinte poti produce un impact mai pozitiv asupra celuilalt, il poti securiza, incuraja, stimula, linisti sau determina sa aibe un anumit comportament.
Cuvintele au o asemenea forta, forta ce se poate intoarce impoitriva vorbitorului neatent sau inconstient. E la fel ca si cum te-ai impusca singur in zona sensibila. Folosite superficial se dovedesc a fi extrem de periculoase nu doar pentru cel ce le recepteaza , ci si pentru cel care le emite.
“Da,dar”
In domeniul vanzarilor si in negocieri, expresia de mai sus este utilizata pentru a comunica obiectiile, fara a porni un conflict sau a inchide discutia. Un “Nu” direct intrerupe posibilitatea unei negocieri ulterioare, elimina toate optiunile si poate pune punct dialogului. Se stie ca diplomatii evita sa il foloseasca pe”Nu”. Cui ii place sa fie contrat pe fata, sa fie contrazis sau contestat fara nici un fel de delicatete?
“Da,dar…” constituie cu eleganta un “Nu” ferm si lipsit de menajamente.
Acesta ar fi versantul pozitiv. Exista insa si un versant negativ.
- Instructorul 1: Ai condus bine pe traseu, dar va trebui sa muncesti mai mult pentru a obtine permisul de conducere.
- Instructorul 2: Ai condus bine pe traseu si sunt sigur ca muncind mai mult vei obtine permisul de conducere.
Dorind sa obtii permisul, care din cele doua raspunsuri e mai incurajator pentru tine? Care din ele te mobilizeaza si care te descurajeaza subtil?
“Da, dar…” are proprietatea interesantade a pune in opozitie doua puncte de vedere si a devaloriza pe una din ele.
- “Am aflat ca ti-ai cumparat masina x. E o masina ce ii atrage pe multi dar stii ca e o masina care nu rezista prea mult?
Dupa un astfel de mesaj incepi sa te intrebi daca chiar ai facut alegerea buna.
- “Iti sta bine in rochia asta dar chiar merita pretul?”
Placerea ce ti-o ofera complimentul este rapid anulata de ideea ca esti snoaba sau chiar proasta de-a binelea, din moment ce ai dat atatia bani pe ea.
Dar contrazice cuvintele care il preced pana la punctul in care te poti intreba daca celalalt a fost sincer.
- “Sunt de acord cu ceea ce spuneti, dar nu e exagerat?”
Prietene lamureste-ma esti de acord sau nu?
- “Apreciez ideile dumneavoastra, dar cred ca exista si alte optiuni.”
E cumva acesta un mod intortochiat de a zice: “Nu dau doi bani pe ceea ce gandesti tu?”
“Da, dar…” stimuleaza un acord, insa cine il foloseste frecvent devine tot mai putin credibil. In fond, care e pozitia ta , iti vine sa il intrebi. Cand spui:
- “E o casa foarte frumoasa, dar lumina soarelui nu prea patrunde in ea din cauza copacilor din fata”
ce vrei sa spui? Ca tu ai cumparao sau nu?
Exista o metoda de a reduce notele depreciative, potentialul conflictogen si natura neconvingatoare a unui mesaj de tipul “Da,dar…”. Ea consta in a-l inlocui pe “dar” cu “si”.
- “Inteleg ca zapada de pe carosabil te-a incetinit, dar nu puteai sa telefonezi sa anunti ca intarzii?”
- “Inteleg ca zapada de pe carosabil te-a incetinit si nu ai telefonat sa-ti anunti intarzierea”.
Observi diferenta? Si-ul creeaza o atmosfera mai destinsa, in care faptele sunt prezentate fara ca cineva sa fie judecat. La al doilea mesaj e mai natural sa se raspunda cu “Imi pare rau, eram asa iritat incat nu m-am putut gandi si la tine”, in timp ce primul poate genera o alta reactie: “Ei bine, la cat de pretentioasa esti, chiar ma felicit acum ca nu te-am sunat”.
Exprimarea care il contine pe “SI” se refera si la aspectul negativ , insa intr-un mod ce pare mai echilibrat, pe cand “Da, dar…” pare a se concentra pe aspectul negativ.
