Nimic din lumea asta nu iti apartine, absolut nimic. Daca ar fi altfel, ai putea lua cu tine totul dupa moarte, insa nici macar trupul care ne plimba prin lume nu il iei. Esti suflet si atat.
Cum ar fi daca ai trai cu aceasta idee adanc inradacinata in mintea ta si in loc sa traiesti in iluzia materialului pe care iti doresti sa il acumulezi, ai face lucrurile diferit si te-ai relaxa pur si simplu? De la inceput vreau in primul rand sa stabilim clar ca aceasta idee nu are nici un rol limitativ si pur si simplu trateaz-o ca pe un subiect de discutie cu intentia de a-ti relaxa mintea de treburile zilnice si lucrurile apasatoare.
Eu personal cred ca am mai auzit pe undeva aceasta idee, insa niciodata nu am meditat asupra ei si nu am inteles cata intelepciune transmite ea. Niciodata pana in urma cu cateva zile, in timp ce conduceam si mintea mea se gandea placut la cata frumusete ignorata de mintile mediocre este in jurul meu, al nostru. Frumusete care apartine tuturor, care ne este daruita gratis de Univers si pentru care nu ni se cere nimic la schimb (sau poate ?). Cu toate astea din ce motiv omenirea considera ca viata este nedreapta? De ce oamenii se blocheaza in mediocritate si ajung sa judece creatia lui Dumnezeu, in loc sa priveasca frumusetea ei? Care este motivul? Cum se poate ca ceva atat de maiestuos sa creeze tristete in unii oameni?
Plecand de la esenta intrebarilor de mai sus, aleg sa explic prin intelegerea mea si sa sustin ideea ca aceasta lume cu tot ce este in ea apartine doar lumii si atat. De ce spun asta? Pai in primul rand spune-mi tu ce lucru material pe care il detii in acest moment nu iti poate fi luat? Te crezi asa stapan? Sa ignoram in acest moment raspunsuri de genul ca statul ti-l poate lua daca nu iti platesti impozitele sau iti poate lua libertatea daca faci ceva necugetat. Sa ignoram si acele religii care il propovaduiesc pe Dumnezeu ca fiind un tiran care iti poate lua totul daca nu faci voia lui si in plus alte ideologii din aceeasi categorie. Pentru ca te limitezi atat de mult in gandire s-ar putea sa nu iti dai seama ca nimic nu iti poate fi luat de nimeni deoarece nimic nu iti apartine tie in mod individual. Si ceva ce nu e al tau cum ar putea fi luat de catre cineva? Si daca in continuare crezi ca tu detii ceva cu adevarat, ce crezi despre moarte? E nedreapta si cruda ca nu te lasa sa iti iei bunurile cu tine? Desigur ca acesta a fost cel mai banal exemplu de care m-am putut folosi, dar ce conteaza cat de banal este atata timp cat te-a ajutat sa intelegi perfect asta? Desigur ca nu conteaza.
Cu picioarele pe Pamant
Insa hai sa ne intoarcem cu picioarele pe pamant si sa ramanem conectati cu acesta, deoarece in acest moment filozofia mea se refera doar la viata de aici. Si astfel sa ne gandim putin cat de falsa este ideea de a apartine ceva cuiva. Desigur aici poate parea putin confuz si vreau sa clarific ca ideea mea face referire la materie si anume ca nimic din ce este material nu este al tau ci al locului unde traiesti. In afara de suflet, tu esti un nimeni. Oamenilor le place sa creada ca detin o casa, o masina, bani, etc., cand in realitate ei detin doar un suflet care calatoreste pentru a se bucura de creatia Universului. Pamantul a primit de la acesta peisaje frumoase, industrie, tehnologie s.a.m.d.p nu pentru a fi detinute de cineva ci pentru a fi folosite in scopul saltului catre noi ere. Prin ceea ce Universul face, omul evolueaza, adica sufletul evolueaza.
Insa nu stiu din ce motive sau cum s-a ajuns ca oamenii sa se simta atat de superiori incat sa devina individualisti si sa creada ca le apartine ceva. Cand spunem ca un lucru este *al meu*, in acel moment excludem toata materia din care a fost facut obiectul. Nu intelegem procesul si devenim inconstienti si nerecunoscatori pamantului care a facut asta posibil. Pamantul ti-a pus la dispozitie toate materialele si Universul cunoasterea. In final toate se vor intoarce la el. Atunci cum sa consideri ca e al tau, cand totul se intoarce la sursa si prin urmare nimic nu ramane cu tine pentru totdeauna?
Ce vreau sa spun cu asta?
Vreau in primul rand sa subliniez ideea ca poate a venit timpul sa realizezi ca poti folosi oricat, tot ceea ce gasesti in jurul tau, dar nu poti pretinde ca e al tau. Sa te comporti ca si cum iti apartine este lipsit de intelegere si creeaza sentimente de egoism si fala fata de ceilalti cand, in mod normal ar trebui sa fii constient ca ceea ce ai la un moment dat este acolo pentru a-ti folosi pentru o perioada, dupa care acel ceva va merge la altcineva pentru ca acela are mai mare nevoie sau pur si simplu asa trebuie sa fie. Astfel poti intelege ca ceea ce exista este aici pentru a folosi oamenilor, este pentru toti, si din acest motiv nu poti pretinde ca este ceva ce iti apartine doar tie. Asta inseamna ca toata bogatia pamantului este oferita de acesta nu doar pentru o categorie de oameni ci tuturor care isi doresc suficient sa se bucure de ea. Dar asta nu trebuie nici o secunda sa iti creeze iluzia ca atunci cand folosesti orice de pe fata pamantului, chiar daca a fost cumparat, iti apartine cumva. Pretul este doar o evaluare a ceea ce ai invatat pana acum. Poate din acest motiv fiecare lucru are un pret. Desigur ca aceasta fraza nu face referire doar la pretul in bani. Nu are cum. Poti sa dobandesti ceva iar pretul sa fie timpul petrecut pentru educatie, sau poate alte schimburi din lumea ta. Cine stie? Oricum nici nu conteaza asta si incearca doar sa intelegi ca tot ce vezi in jurul tau este si pentru tine si pentru ceilalti si daca tu ai ceva si altul nu, asta nu inseamna ca este al tau. Trebuie doar sa actionezi in asa fel incat sa te bucuri de tot ce vezi si sa folosesti tot ce iti doresti. Dar nu considera nici o secunda ca este ceva al tau. Intelege ca este al tuturor si cand va veni vremea, tot ce crezi ca ai va merge in alta parte nu pentru ca ti se va lua ci pentru ca asa trebuie sa fie.
Dar cu ce ma ajuta asta?
Vrei sa spui ca iti este greu sa ma intelegi? Nici o problema. Pentru ca ma voi intoarce la ceea ce am scris mai sus, in titlu, si voi face sa fie atat de simplu de inteles. Nimic din lumea asta nu iti apartine, absolut nimic. Daca ar fi altfel, ai putea lua cu tine totul dupa moarte, insa nici macar trupul care ne plimba prin lume nu il iei. Esti suflet si atat. Pai daca nimic nu iti apartine si esti doar suflet, daca ai trai aceasta idee pana in maduva oaselor, ai mai putea fi trist ca ai pierdut sau printr-o nedreptate ti s-a luat ceva? Cum sa fii suparat cand oricum nu era al tau si era in grija ta doar pentru o perioada de timp? Te-ai mai simti superior cand ai o masina frumoasa sau inferior ca are altcineva una? Daca ai intelege ca tot ce vezi cu ochii este si pentru tine la fel cum si pentru restul ai mai fi atat de slab sa te lasi pacalit? Daca maine te paraseste partenerul/a si tu ai intelege ca nu ti-a apartinut niciodata, ai mai putea fi trist ca a plecat? Daca ai intelege ca doar sufletul este al tau, oare toate celelalte ar mai putea sa iti creeze neplaceri? Sau pur si simplu te-ai bucura atunci cand randuiala le face sa vina la tine si recunoscator ca au fost atunci cand ea face sa mearga altundeva? Si acum spune-mi tu mie, a fost vreodata in viata ta cand ti s-a luat, pierdut sau din orice motiv sa nu fie ceva, si randuiala Universului sa te lase gol? Sau a venit altceva in schimb? Fii bucuros ca esti doar suflet si nu te mai pacali crezand ca ar putea ceva din lumea asta sa iti apartina. Totul apartine Universului si este aici doar pentru a-ti creste sufletul.
Dar ce sa cred? Daca nimic nu imi apartine, sa nu imi mai doresc o casa, o masina, bani?
Desigur ca nu. Daca ai face asta oare nu ar fi impotriva creatiei Divine? Cand aceasta inteligenta infinita lucreaza prin absolut tot ceea ce ne inconjoara si a creat lumea cu tot ce este in ea, nu ar fi blasfemie sa nu te bucuri de maretia ei? Nu ar fi ca si cum te-ai intoarce cu spatele de la acest Tot?
Nu a fost nici o secunda vorba sa nu iti doresti, sa nu folosesti sau chiar pentru o anumita perioada de timp sa fie in posesia ta. Dar sa consideri ca ceva ce Dumnezeu a creat pentru toti poate fi al tau, cred ca este o pedeapsa pentru sufletul tau.
Concluzie?
Banal dar simplu, telefonul pe care il ai in mana este aici doar pentru a te folosi de el. Daca se sparge sau il pierzi nu fi nici o secunda suparat. Bucura-te si comportate ca si cum a fost doar un vant care ti-a mangaiat pielea pentru cinci secunde si apoi si-a vazut de drum mai departe. Totul se intoarce la sursa. Mai devreme sau mai tarziu acel telefon va ajunge in pamantul de unde au fost extrase materialele pentru producerea lui. Practic, acum e timpul sa iesi din transa asta si sa intri in alta, deoarece vei incepe sa vezi mult mai clar lururile din jurul tau incepand cu acum.
Iti multumesc 🙂
