Intr-o gradina, un cocos a vazut o perla stralucitoare ascunsa in pamânt. S-a repezit cu lacomie asupra ei, a scos-o si a incercat sa o indese pe gât. Când a observat ca obiectul stralucitor nu era regina boabelor de orez, a scuipat perla afara. Bineânteles ca a verificat perla, dar ce fel de test era asta?
Perla l-a strigat pe cocos si a spus:
-Sunt o perla pretioasa. Din intâmplare m-am pierdut dintr-un minunat colier si am aterizat in aceasta gradina. Nu mai sunt perle ca mine nicaieri. Nici un ocean nu mai are perle atât de minunate ca mine. Doar intâmplarea m-a aruncat la picioarele tale. Cineva nu ma gaseste ca nisipul marii. Daca m-ai privi cu ochii mintii, ai vedea mii de minuni si frumuseti.
Dar cocosul a strigat cu voce mândra:
-Te-as darui daca cineva mi-ar da un bob de orez.”
(dupa P. Etessami, poet persan)
